Haikuul înseamnă o altă cultură, un alt mod de a observa ceea ce este în jur şi de a descrie celorlalţi.
Unele haikuuri par că ar folosi figuri de stil însă, ele nu prezintă decât ceea ce se întâmplă, după o bună observaţie.
Inspiraţia vine din viaţa de zi cu zi, detalii aparent banale fiind prezentate într-un mod neaşteptat însă real.
HAIKU
magnolii-n floare –
încă marcând citatul
parfum de demult
reîntâlnire –
în zăpada mieilor
primele raze
laleaua albă –
în cupele palmelor
pudra gheișei
buburuza-n geam –
uitată de anul trecut
printre-abțibilduri
pata din palmă –
desenând gărgărițe
pe alei în parc
semnul infinit –
din nou pe masa noastră
mucenicii calzi
fardul de obraz –
pe-oglinda apei apar
deodată norii
printre nuferi albi
rațele sălbatice –
senin în văzduh
soarele pe câmp –
mai mulți nori de furtună
în sufletul ei
după zece ani –
pe floarea din mărțișor
se-așterne neaua
florile handmade –
așternându-se din nou
noaptea de iulie
nici urmă de pași –
în câmpul de lavandă
umbra coroanei
țurțuri de gheață –
încremenind pe planșă
raze de soare
crizantemele –
din nou bate de ora
douăsprezece
pe lângă bancă
mă-nconjoară zăpada –
trecătorii reci
sub valul mării –
simțind mult mai aproape
cerul cel senin
primii toporași –
sms-urile lui
încă-n memorie
teiul înflorit –
parfumul de-altădată
al poeziilor
amiaza rece –
arătând altă oră
ceasul din piaţă
de dimineață –
în drumul spre jobul meu
o lună plină
la ora zero –
artificiile umplu
cerul fără-o stea
SENRYU
douăzeci de ani –
mă alătur babelor
din Munții Bucegi
„Cei trei purceluși” –
după masa de Crăciun
doar poveștile
TANKA
în păr parfumul
din călătoriile ei
cireși în floare
pe perete haigaua
acuarelele
Dincolo de Retină, Revista trimestrială de Haiku, Anul 1, Nr. 1, 2017, Editura Izvorul Cuvântului
Dincolo de Retină 